in tara asta totul este atat de varza incat nici nu stiu cu ce sa incep: cu nesimtirea politicienilor, cu nepasarea doctorilor, cu pofta nebuna de bani a magistratilor, cu modestia (sic!) intelectuala a politistilor? oricum le-ai spune, tot romani sunt, ceea ce ma face sa-mi revizuiesc parerea despre mircea badea si ale sale elucubratii.

cred ca undeva prin genele noastre se ascunde un cromozom al marlaniei, un ceva extrem de puternic si ascuns care ne face sa nu putem evolua decat sub imperiul amenintarii. suntem, la nivel de popor, precum un copil dintr-o scoala de corectie: nu ne potolim pana nu ne pune cineva la colt. nu suntem in stare sa facem ceva bun decat in urma unui sut in cur sau a unui pumn in barba. asa am fost dintotdeauna, asa suntem si, cel mai probabil, asa vom fi in veci.

exemple sunt nenumarate peste tot in jurul nostru: eba si jiji becali alesi in parlamentul european (ca sa nu mai vorbim despre vadim…), masini care depasesc coloana pe … trotuar, doctori care se adreseaza cu “mamaie” si “tataie” tuturor pacientilor trecuti de 60 de ani, madame grase si cu coc in administratiile financiare care te privesc de sus cu curul, cu toate ca salariul si-l incaseaza din impozitele platite de tine, etc.

radio guerilla a avut acum ceva vreme o campanie de sensibilizare a opiniei publice in privinta comportamentului aberant a marii majoritati a functionarilor publici. ascultatorii pareau extrem de incantati, multa lume a sunat si si-a varsat naduful. dar credeti ca a avut vreun efect? nu, nici vorba. parca mai mult i-a intaratat!!!!!

revenind la marutza, cred ca multi ati remarcat placerea de a adresa intrebari stanjenitoare cu un suras imbecil pe fata, cred ca ati vazut cu cata scarba se uita la rona hartner acum cateva zile, de parca el ar fi combinat cu cine stie ce mare cantareata!!!!!! dar, ca si teo la vremea ei, face eminsiuni care plac vulgului, emisiuni dupa care nu ramai cu nimic, in afara, poate, a unor trupuri de pitzipoanca contorsionandu-se pe ritmuri lalaite de un band format din baieti care nu stiu sa citeasca un portativ…

in rest, numai de bine!

exista si un magazin, in str. razoare nr. 3, unde pot fi admirate parte din produse: gratare pe gaz, carbune sau electrice, plus tot felul de nebunii care iti fac viata mai usoara atunci cand stai si te prajesti langa gratar si 10 guri hamesite tipa dupa tine “hai, bai, cu carnea aia odata, ca am terminat deja salata! da’ vezi, adu-o si tu pe rand, ca sa o mancam fierbinte!”

personal, am optat pentru un weber q200, pe gaz, cu suprafata de gatire din fonta, incomparabil de mai buna calitate fata de gratarul din vergele de otel sau fier forjat. unde mai pui ca se pare ca fumul e cancerigen… pe de alta parte, o butelie costa 50 lei, de unde tragem concluzia ca economia fata de carbune este mare de tot! cu o butelie de aragaz poti face gratar din fiecare zi timp de 2 luni, pe cand utilizand carbune in tot acest rastimp cu siguranta ajungi la scump.

deci, nu va speriati, au de toate pentru toti si pentru toate buzunarele!

pofta buna!

va multumesc!

suflet candriu, de papugiu, cam asa ma pot defini pe mine, cel de pe vremea primelor tuleie…

nu stiu altii cum sunt, vorba cui stim noi, insa eu ma atasez foarte repede, insa imi si trece la fel de rapidos. imi amintesc vag de tot de unele fete cu care am iesit in oras si pe care le si vedeam cu pirostrii pe frunte, insa nu ma intrebati de numele lor, caci imi este imposibil sa imi aduc aminte. nu sunt misogin, respect si iubesc femeia, insa numele proprii mi-au creat probleme depuis toujours, ca sa zic asa…

imi aduc aminte, cu placere retroactiva, ca in facultate, la un examen, un subiect a fost “personaje feminine la marin preda”. mi s-a pus o streasina, caci citisem toata bibliografia, stiam sa cometez in mod pertinent cam orice opera de-a scriitorului, insa insiruirea personajelor era un lucru peste puterile mele. pe cale de consecinta, m-am inarmat cu zambetu-mi ucigator si mi-am marturisit neputinta in fata profesoarei. m-a privit cu un amestec difuz de greata si neincredere, dar m-a poftit sa purced in a le descrie. macar atata lucru. m-am achitat cu brio de sarcina si am luat nota 9(noua). saraca femeie mi-a marturisit sa nu mai intalnise asa ceva pana atunci.

aici puteti gasi o lista cu cateva magazine mai rasarite. majoritatea accepta comenzi on-line, astfel incat unele lucruri pot fi livrate direct la dumneavoastra acasa. nu va recomand, insa, sa cumparati o bicicleta fara a o fi incercat in prealabil. nu conteaza ca stiti ca aveti nevoie de una de 17″, 18″ sau 22″. important este sa o simtiti sub dumneavostra, sa vedeti cat de comod puteti conduce, etc.

plec de pe undeva din dreptul restaurantului 2 cocosi, merg pe bucurestii noi pana la jiului, pe jiului pana la casa scanteii (casa presei libere, pentru cei nascuti mai de curand!), pe kiseleff pana in piata victoriei, pe calea victoriei pana la intersectia cu 6 martie, in jos prin kogalniceanu, prin fata operei, apoi pe cheiul garlei pana la carrefour orhideea. acolo traversez podul si o iau tot pe chei, dar pe celalalt mal, pana la semaparc.

toate bune si frumoase. ajung transpirat ca un cal, caci merg destul de repede. problema mare la mersul cu bicicleta prin bucuresti nu este distanta pe care o ai de parcurs, poate nici macar absenta unor piste adevarate pentru biciclisti.

nu.

problema cea mai mare este atitudinea conducatorilor auto. a unora dintre ei. acesti “unii”, ori sunt idioti, ori sunt rau voitori. altfel nu imi explic de ce se apropie de trotuar cand te vad in oglinda apropiindu-te, de ce te claxoneaza exact in momentul in care te depasesc, de ce iti taie calea pentru a vira la stanga, de ce te injura din mers cand trec pe langa tine, etc. trebuie sa precizez un lucru pe care l-am studiat destul de in amanuntime: cei mai periculosi sunt aia de prahova (PH) si de dambovita (DB). niste adevarati imbecili. imi propun sa notez numere de inmatriculare si sa le postez. poate mai aveti si voi asa ceva scris pe undeva si reusim sa punem bazele unei baze de date cu marlani, un fel de lista neagra. stiu ca sunt slabe sanse sa reusim ceva concret, caci o contraventie nu poate fi pedepsita a posteriori, insa poate mai citesc si ei ceva pe net, se recunosc si li s-o face rusine…

intr-o oarecare ordine de idei, felicitari lui dragos bucurenci pentru cicloteca. avem nevoie de cat mai multe initiative asemanatoare. trebuie sa demonstram celor din masini ca exista si oameni care se deplaseaza pe doua roti, fie ca este vorba despre motociclisti, fie ca este vorba despre biciclisti.